Sa adoptam o limba!

Traim intr-o lume din ce in ce mai complexa, iar comunicarea
este cheia supra­vietuirii si reusitei intr-o astfel de lume. Cunoasterea unei
limbi de circulatie internationala este din ce in ce mai putin suficienta. Ce-ati
zice de adoptarea unei “limbi personale”?

Comisarul european pentru Multilingvism, romanul Leonard
Orban, beneficiaza, ca ajutor in munca sa, de consilierea unui grup international
de intelectuali si experti, din care face parte si fostul consilier prezidential
Sandra Pralong, actualmente expert in comunicare. Grupul, reunit in ultima zi a
lunii ianuarie, la Bruxelles, a prezentat un raport despre cum poate contribui
multilingvismul la sustinerea si intensificarea dialogului international.
Raportul propune adoptarea unei “limbi personale adoptive”, un fel de a doua
limba materna. Despre ce anume vizeaza propunerea, intr-un interviu cu romanca
din grupul de sfatuitori ai comisarului Orban, doamna Sandra Pralong.

Jurnalul National:
Care este in acest moment principala misiune in care se implica grupul din care
faceti parte?

Sandra Pralong:
Presedintele Comisiei Europene a creat o pozitie de Comisar European pentru
Multilingvism datorita importantei pe care o are multiplicitatea limbilor in
contextul European - diversitatea lingvistica si culturala fiind ceea ce
caracterizeaza si distinge Europa, de pilda, de Statele Unite, ca sa luam un
singur exemplu. Ideea calauzitoare europeana, cea de unitate in diversitate,
reflecta faptul ca multiculturalitatea si problema multi­lingvismului stau la baza
chestiunilor identitatii noastre ca si continent, dar aceste chestiuni trebuie
gestionate, caci diversitatea nu genereaza de la sine unitate... Nu exista un
singur domeniu in care multilingvismul sa fie cu precadere util, caci el se regaseste
in absolut TOATE domeniile constructiei europene si tine insasi de identitatea
noastra europeana. Raportul pe care grupul de intelectuali si experti l-a
prezentat vorbeste despre necesitatea ca europenii sa prezerve bogatia conferita
de diversitatea lingvistica, gasind totodata solutii functionale pentru a spori
coeziunea europeana cu ajutorul limbilor. Plecand de la premisa ca existenta
unei limbi de circulatie inter­natio­nala, cu toate ca este din ce in ce mai
necesara, este totodata din ce in ce mai putin suficienta, Raportul propune
adoptarea unei limbi “personale”, aleasa din ratiuni afective atat cat si de
diferentiere si de singularizare a vorbitorului: o numim limba personala
adoptiva. Aceasta este o limba pentru care potentialul vorbitor simte o
afinitate deosebita - astfel ea devine un soi de a doua limba materna mai curand
decat o a doua limba straina.

Jurnalul National: Si cum ar functiona, practic, ceea ce propuneti
dum­nea­voastra?

Sandra Pralong: Stiti
ca Obiectivele Uniunii Europene, intrunite la Barcelona in 2002, preconizeaza invatarea a
doua limbi straine in plus fata de limba materna. Raportul nostru sugereaza ca
una dintre aceste doua limbi ar putea fi limba unei tari vecine, pentru a
contribui astfel la crearea unui contingent suficient de vorbitori pentru a nu
avea nevoie de a trece printr-o limba terta in raporturile bilaterale intre
state. Aceasta limba personala afectiva devine astfel o limba speciala, de
suflet si de cultura, dar si de “marketing” personal si de diferentiere
profesionala spre exemplu - ea este o limba pentru care vorbitorul are o
afinitate deosebita si care ii poate conferi un avantaj unic, de plida in gasirea
unui loc de munca. Sa fii vorbitor de engleza, in plus de limba materna, nu mai
este un avantaj competitiv, caci toata lumea vorbeste engleza; pe cand maiestria
unei limbi rare confera vorbitorului un bagaj unic, pe care il poate exploata.
Aceste noi legaturi intre state, provenite din retelele afective invizibile pe
care le confera abilitatea lingvistica comuna, mai ales in cazul limbilor mai
putin comune, va contribui, credem, in a spori si mai mult coeziunea europeana.

Despre romani

Jurnalul National: In ce tara
europeana au prins mai bine programele pe multilingvism? Poate fi Finlanda luata
drept exemplu?

Sandra Pralong:
Cu siguranta Finlanda este un exem­plu. Mai sunt si altele. Elvetia - chiar daca
nu este in UE - este o tara care se straduieste
sa aiba o politica progresista din punct de vedere lingvistic. Sistemul educa­tional
este bine pus la punct pentru invatarea celor trei limbi oficiale, chiar daca
politica educationala este la latitudinea cantoanelor. Si cu toata diversitatea
lingvistica intrinseca, Elvetia este totodata tara
care ofera programe dintre cele mai ela­borate de familiarizare cu limba si cultura
pentru imigranti.

Jurnalul National: Cum ii incurajam si ii ajutam pe numerosii
imigranti adulti romani din Spania si Italia sa invete limba tarii in care au
plecat, pentru ca ei sa obtina mai usor un loc de munca, sa aiba mai lesne
acces la servi­ciile sociale sau de sa­na­tate?

Sandra Pralong: Cunoasterea
limbilor tarii gazda este indispensabila pentru toate motivele pe care le-ati
enumerat, iar Raportul nostru face si el referire la asta. In plus, in Raport
veti gasi si o pro­punere complementara, si anume abi­litatea reprezentantilor tarii
gaz­da, de asemenea, sa invete limba imi­grantilor, pentru a avea un acces
sporit la cultura si la caracteristici­le lor. Evident, trebuie create
progra­me speciale de invatare a limbilor chiar inainte de plecarea din tara. Pana una-alta, pentru toti “necesitatea este mama
inventiei”, iar oa­me­nii care vor intr-adevar sa ajunga isi dau repede seama ca
nu au incotro si trebuie sa invete limba. Din fericire, romana este o limba
la­tina si, daca imi este permisa o gene­ra­lizare, romanii fiind talentati la
limbi straine, problema se pune poate mai putin in Spania sau Italia si mai
acut in tarile de emigratie cu lim­bi foarte diferite de a noastra, cum ar fi
Marea Britanie sau Germania.

Motivare

Jurnalul National: Cum ii motivam pe spa­nioli si pe italieni
pentru a aprecia limba si cultura imigrantilor romani? Ati lucrat mai bine cu
autoritatile spaniole in acest domeniu sau cu cele italiene (din observatiile
mele, Spania s-a preocupat mai mult - poate comentati putin poli­tica lor pe
partea de multi­lingvism)?

Sandra Pralong: Cred
ca majoritatea oamenilor sunt in acelasi timp curiosi si reticenti - sunt curiosi
despre ceea ce este diferit doar daca acest lucru nu le poarta un prejudiciu si
nu ii incomodeaza in vreun fel. Clar, migrantii romani au alte obiceiuri, alte
maniere de a rezolva problemele cotidiene, si este necesar ca aceste
particularitati ale noastre sa nu apara ca fiind incomode sau suparatoare
pentru gazde. Cred ca arta si cultura creeaza punti de legatura intre popoare,
explicitand particularismele si manierismele fiecaruia. Deci, o data cu emigratia,
trebuie exportate si produse cultu­rale - filme, muzica, pictura, dans etc. si
acestea trebuie intr-un fel oferite ca niste “decodori culturali”. De aceea
salut initiativele ICR de a propaga cultura romana in tarile cu numeroasa
emigratie romana, cum ar fi Spania.

Jurnalul National: Ce proiecte are grupul pentru a-i ajuta pe acesti
imigranti sa-si pastreze legaturile lingvistice si culturale cu tara de origine? Aici ma refer in special la copiii romani,
care nu prea mai vorbesc romaneste, mai ales ca multi s-au nascut in tara in care au emigrat parintii lor si studiaza deja in
alta limba decat cea materna.

Sandra Pralong: Cred
ca aici ideea de limba personala adoptiva vine din nou in intampinarea unei
necesitati. Pe masura ce legaturile intre tari devin mai stranse si popoarele
sunt mai interconectate, se mareste si nevoia pastrarii legaturilor cu tara si cu limba de origine. Este o parte a identitatii
fiecaruia si sentimentul de mandrie a apartenentei lingvistice sporeste cu
abilitatea de a comunica cu alti vorbitori a caror limba nu este materna, ci
adoptiva. Cat despre copiii de emigranti, prin necesitate, ei vor adopta foarte
repede limba tarii gazda ca limba personala adoptiva. Statul roman, in cooperare
cu autoritatile din Spania, a initiat deja programe pentru invatarea limbii romane
in scolile de acolo si vor urma cu siguranta altele. Va fi interesant sa-i intrebam
in ceva timp pe cei nascuti acolo, poate in familii mixte, care le este limba materna
si care “limba personala adoptiva”?

Sugestie

“Stiti ca Obiectivele
Uniunii Europene, intrunite la Barcelona in 2002, preconizeaza invatarea a doua
limbi straine in plus fata de limba materna. Raportul nostru sugereaza ca una
dintre aceste doua limbi ar putea fi limba unei tari vecine, pentru a contribui
astfel la crearea unui contingent suficient de vorbitori pentru a nu avea
nevoie de a trece printr-o limba terta in raporturile bilaterale intre state. “

Identitate

“Pe masura ce legaturile
intre tari devin mai stranse si popoarele sunt mai interconectate, se mareste si
nevoia pastrarii legaturilor cu tara si cu
limba de origine. Este o parte a identitatii fiecaruia si sentimentul de mandrie
despre apartenenta lingvistica sporeste.”

Sandra Pralong

carmen.plesa@jurnalul.ro

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe